GRĂUNTELE DE MUȘTAR 2024
În România, după cum spun marii specialiști, rata abandonului școlar este una alarmant de ridicată, fiind influențată mai ales de sărăcie. În 2023, aproximativ 16,6% dintre tineri au părăsit sistemul educațional timpuriu, mult peste media Uniunii Europene, care era de 9,5%. Spre această decizie sunt împinși de la spate și copilașii noștri de către nevoile ce-i acaparează tot mai mult. De multe ori, chiar și părinții ajung să nu-i mai lase la școală din pricina cheltuielilor ce le dau bătăi mari de cap.
Dragilor, după cum bine știți, noi avem în grijă de la copii preșcolari până la studenți. Astăzi, vrem să vă prezentăm un caz din cea mai bravă categorie, vrem să v-o prezentăm pe Ioana Alexandra, o fetiță simpatică de 3 anișori. Aceasta va păși în toamnă pentru prima dată pragul grădiniței. Dacă vorbești cu ea, afli imediat că abia așteaptă să meargă la grădi, dar, din nefericire, ea nu știe că va fi supusă lispsurilor și că din această cauza, nu va putea participa atât de mult la activitățile desfășurate.
Ea provine dintr-o familie numeroasă cu 7 frați, cu vârste cuprinse între 1 an și 14 ani, și doi părinți ce încearcă din răsputeri să le fie alături măcar cu câteva îmbucături de mâncare. Acum mulți ani, pe când aveau doar 5 copii, am avut ocazia de a cunoaște această familie. Părinții ne-au cerut cu disperare ajutorul. Ne-au cerut alimente și haine pentru a putea supraviețui. Văzând casa lor, ce abia se mai ținea în pereții strâmbi și scorojiți, cu geamuri ce făceau ușoară intrarea vântului în casă și cu o ușă ce abia se ținea închisă pe timpul iernii, nu ne puteam face că plouă. Așadar, de la scândură la scândură, de la un sac de ciment la altul, cu greu adunate, am reușit să le ridicăm în curtea pustie o căsuță nouă și călduroasă, o căsuță veselă ce parcă abia aștepta să-și ia în primire micii proprietari. Tare mult ne-am mai bucurat sufletele atunci când le-am văzut lacrimile de fericire din ochi!
Cum timpul nu a stat pe loc, micuța noatră Ioana Alexandra și-a făcut apariția. Părinții nici nu știau cum să primească această veste, nu știau dacă să se bucure sau nu, până la urmă mai era o gură în plus de hrănit, un puiuț în plus de îmbrăcat și niște piciorușe de încălțat. Le-a fost tare greu să se gândească la decizia de a păstra fetița. Totuși, noi i-am susținut să păstreze noul suflețel ce creștea tot mai mult. Astfel, astăzi, ne putem lăuda cu încă un copilaș salvat de la avort.
Dragilor, cum gândul la școală prinde tot mai mult contur în mințișoarele acestor copii, tot așa și speranța își face loc cu desăvărșire în sufletele lor. Vă imaginați cât de greu îi va fi acestei familii să-și pregătească toți copiii pentru școală? Vă imaginați neputința ce-i frământă tot mai mult și suferința ce le preia ca pe un lider toată viața?
Haideți, dragi oameni cu inima mare, să ajutăm și acești copilași cu haine, rechizite și încălțăminte pentru noul an școlar, ce parcă nu mai are răbdare și nu vrea să țină seama de copilașii noștri ce nu sunt pregătiți cu toate cele necesare.
DĂRUIM SPERANȚĂ?
Mergem mai departe?
