Cu Domnul Iisus Hristos înaintea și în inima noastră se ajunge ușor de la lăcomie la dărnicie.
EVANGHELIA VIEȚII
,,În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. ” (Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu) Luca 19, 1-10)
Dragilor,
În fragmentul evanghelic de mai sus, descris de Sfântul Luca, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se întâlnește cu un om pe nume Zaheu, șeful vameșilor din Ierihon (angajat al Imperiului Roman pentru a aduna impozitele), cunoscut ca fiind unul din cei mai răi oameni ai timpului: trădător de neam, nemilos cu sărmanii, lacom și foarte corupt.
În urma acestei întâlniri, în care Zaheu se comportă asemeni unui copil, uitând de statutul și de puterea sa, singurul lui scop fiind urcarea caraghioasă în sicomor pentru a-l vedea de Domnul, Mântuitorul se auto-invită în casa vameșului, iar aici, omul păcătos promite să fie milostiv și să repare toate nedreptățile săvârșite.
Chiar dacă mulțimea privea cu indignare întrarea Domnului Iisus Hristos la Zaheu, în mijlocul celor de teapa lui, El binecuvintează casa acestuia și oferă în dar mântuirea, afirmând că ,,a venit în lume în lume să caute și să mântuiască pe cel pierdut.”
Constatând că prin recunoașterea păcatelor și repararea lor, Zaheu, omul ,,pierdut”, s-a apropiat de Mântuitorul Hristos și s-a convertit la un mod de viața plăcut lui Dumnezeu, și noi căpătăm speranță în iertare și îndreptare.
Întâmplarea de mai sus, catalogată drept una din cele mai mari minuni, ne încredințează că fiecare dintre noi, indiferent de mulțimea și mărimea păcatelor săvârșite, prin renunțarea la ele și repararea râului săvârșit, va fi primit de în brațele Domnului și va fi ocrotit de el, dimpreună cu toți cei drepți.
Așa e Dumnezeul nostru: iubitor și iertător!
Se pune totuși o întrebare firească: dacă Zaheu l-a întâlnit pe Domnul în Ierihon, în sicomor fiind suit, noi, oare unde îl vom întâlni, în ce ,,pom” va trebui să ne suim pentru a-l vedea?
Dragilor, trebuie să știm că Dumnezeu cunoaște nu doar păcatele noastre, ci știe foarte bine și opțiunile noastre, limitele noastre sufletești și trupești.
Atunci când omul înecat de patimi hotărăște (singur sau ajutat de cei dragi) să se îndrepte, să se depărteze de fărădelegi, Domnul Iisus Hristos se apropie de el și să privește înăuntrul inimii zdrobite de păcat.
Prin Harul Sfintei Spovedanii, unde ne recunoaștem și regretăm greșelile, Dumnezeu ne sprijină să reparăm relele făcute, să renunțăm definitiv la ele spre a trăi în bucurie și pace cu El, noi și toți ai casei noastre.
,,Fiecare pas al nostru către Biserică este numărat de Îngerul păzitor”, mărturisea Părintele Cleopa, spre a aduce apărare la dreapta judecată.
Cu atât mai mult, lacrimile, rugăciunile și nu în ultimul rând, faptele de milostenie, devin motiv de bucurie înaintea lui Dumnezeu și a sfinților Săi. Să ne învrednicească Domnul Iisus Hristos de Harul Său și adevărata îndreptare, acum și-n veci.
Amin!
