Episodul 14 al „Grăuntelui de Lumină” are în centru povestea Gabrielei, o mămică pe care o avem în grijă de aproape doi anișori, atunci când i-am descoperit în una din comunele Moldovei, în cadrul unei anchete sociale.
Era cam în această perioadă, pe când, dacă rânduiește Dumnezeu ploaie, noroaiele sunt singurul prieten al multora dintre copilașii de care ne îngrijim. Luăm la pas, așadar, în această perioadă multe dintre drumurile, când prăfuite, când înnoroiate, ale Moldovei noastre dragi, în speranța că vom aduce lumină în viața sutelor, miilor de copilași care ne așteaptă mereu când mai abătuți, când energici, dar mereu cu aceiași ochi scânteietori.
Pe fiecare dintre aceștia îi măsurăm din cap până-n picioare, îi ascultăm și le cântărim nevoile, mereu ca o povară cât un munte de mare pe umerii lor mici. Pe atunci, Parascheva, minunea cea mica de 1 anișor a Gabrielei, făcea primii pași (dacă e să fim sinceri, mergând mai mult de-a bușilea), și se bucura de grija frățiorilor mai mari, respectiv a părinților, care munceau din greu pentru a-și hrăni puișorii.
…Și pentru a le veni în ajutor, am pus și noi o mână, fără să stăm prea mult pe gânduri. Pe de o parte, am intervenit cu un fond de alimente, după ceva căutări în depozitul faptelor bune (vă dați seama, vorbim aici de 9 copilași de hrănit, copilași în creștere), apoi le-am dăruit periodic, încălțăminte și hăinuțe noi, de cea mai bună calitate.
Și-am făcut, și atunci, așa cum nădăjduim să facem și de această dată, o bucurie mare, pentru fiecare suflețel al acestei familii. La scurt timp însă, o veste dintre cele mai cumplite a ajuns la noi. Tatăl s-a stins fulgerător,în urma unui accident vascular hemoragic. În urma sa, familia a rămas văduvită de dragostea unui tata iubitor, vrednic, iar 9 suflețele îi vor duce dorul o viață de acum încolo.
„Cu toate că s-a stins pe-acest pământ, să știți că tatăl vostru s-a dus la Doamne-Doamne, și oricât de greu v-ar fi, să știți că vă iubește și se roagă pentru voi!”
Așa le-am spus micuților, în speranță că măcar o părticică din suferința lor o vom putea alina. Adevărul era că, dincolo de această alinare, acești copii aveau nevoie, mai mult ca oricând, de un acoperiș deasupra capetelor, întrucât ploaia începuse să își găsească loc prin tabla spartă în multe locuri.
La scurtă vreme, căsuța lor a intrat în reparații capitale, la finalul cărora, după o transformare radicală, spunem cu bucurie că cei 9 micuți trăiesc în condiții mai bune. Parascheva are astăzi 3 anișori și curând, va intra în grupa mică; și ea, ca de altfel toți micuții familiei, vor avea nevoie de încălțări noi, hăinuțe noi, alimente și multă susținere, pentru că vrem să-i vedem oameni mari.
Dăruim lumină?
