Mai știți cum arată bucuria unor copii? Mai știți când alergam de dimineață până seară, 10-15 copii după o minge, uitând de foame, de sete, aflând bucurie în jocurile copilărești?!
Ei bine, dragii mei, acum că s-a încălzit un pic afară, copiii Martei au prins curaj și pe ulițele unui sat la vreo 40 de kilometri de Iași, așteaptă alți copii la joacă. Astfel i-am găsit zilele trecute, adunați cu toții, în curtea casei, unde ne așteptau entuziasmați.
Numai Dumnezeu știe câtă muncă și cât sacrificiu stă în spatele unor copii fericiți. Pentru Marta, mama eroină, misiunea de a avea grijă de opt copii nu este deloc ușoară. Fiecare dintre cele 8 minuni cu care se mândrește au nevoi dintre cele mai diverse.
Daniel, școlarul nostru, pasionat de limbă franceză, gata oricând de a da o lecție despre cum se face matematica cu creionul pe hârtie (la cum îl văd, eu sunt cam gata să cred că într-o zi va ajunge cine știe ce mare ambasador), ne-a avertizat încă de când am intrat în curte că dacă nu-l lăsăm să ne arate ce a mai învățat la școală, nici nu ne primește.
Ceva mai mic, Matei se mândrește cu talentul pentru desen și de când au primit în dar o nouă șansă la viață, întrucât nu de mult s-au mutat într-o căsuță nouă, tot ceea ce își dorește e să arate tuturor cât de frumos este la ei acasă.
Cea mai mare dintre ei, Daria e tare pasionată de limba și literatură română, astfel că mai toată ziua se ocupă cu lectura, compunerile pentru școală și când mai are timp îi place tare mult să pună cap la cap versuri dintre cele mai frumoase. Aș spune că cel mai special dintre ei este Ștefănel, care de câțiva anișori este în centrul atenției mamei și al frățiorilor săi.
De când au aflat că se luptă cu epilepsie, cu toții se îngrijesc ca nimic din ceea ce i-ar trebui să nu-i lipsească. Sunt destul de dese crizele epileptice, de aceea are nevoie de un ochi grijuliu care să-i fie prin preajmă și, în caz de urgență, să-i acorde primul ajutor.
Imaginați-vă, dacă e cu putință, câtă energie, câtă dragoste, și câtă putere a sădit Dumnezeu în această mamă, care, indiferent de-i zi, de-i noapte, este la căpătâiul micuților ei, alinându-le suferința, dăruind, fiecăruia, o fărâmă din ființa ei.
Slavă lui Dumnezeu, El a îngăduit să putem fi lângă această familie tare frumoasă, acoperind, cu ajutorul atâtor suflete bune, o parte din nevoile lor. În mai puțin de două săptămâni, copilașii Martei ne așteaptă la ei, cu câte ceva pentru masa de Paști, încălțări și îmbrăcăminte cum nu-i alta mai frumoasă și mai bună.
Haideți, să le dăruim iubire!
