Trăim într-o lume care s-a suit într-un tren de mare viteză, făcut din plastic fragil și propulsat doar de o crâncenă dorință a omului de a crește cât mai rapid, cât mai mare și de a aduna cât mai mult. Și cum dorința e mama tuturor suferințelor, ne-am propus să căutăm alinare și răspunsuri la părintele Dan Damaschin, paroh al Bisericii cu Hramul „Nașterea Domnului” din cadrul Maternității Cuza Vodă Iași și proaspăt ales de municipalitate „Cetățean de Onoare al Orașului Iași”. Îmi place să-i spun „părinte” și nu doar preot. Asta pentru că eu personal îl percep drept un om cald și smerit, cu mult har și multă căldură sufletească, implicat direct în viața comunității ieșene. Genul de misionar al secolelor trecute care-și pune galoși și se afundă în noroaiele mahalalelor și ale zonelor defavorizate ca să facă bine direct oamenilor pe care îi întâlnește. Nu stă la adăpost de frig și ploaie. Asta îl face „părinte”. Cum l-am întâlnit prima oară? Voiam să donez niște cămăși oamenilor nevoiași și am postat pe Facebook. „Nevoiașul” care m-a convins să-l ajut cu haine a venit să „ridice” donația la volanul unui BMW Seria 3. Atunci mi-am adus aminte că părintele Damaschin distribuia ajutoarele exact acolo unde era nevoie. Și iată-mă acum față în față cu domnia sa în bisericuța „Nașterea Domnului” din spatele Maternității Cuza Vodă, în miros sfios de candelă și energii binefăcătoare.
