„Copilului nu aur, nu mătase, nu viaţă bună, ci iubire îi trebuie.”
O fi având sau nu dreptate, marele Eminescu?
Pentru a găsi răspunsul la aceasta dilemă, care ne chinuie în mai toate zilele părintești, rânduite de Domnul în această lume, ne – am propus sa vă ușurăm demersul și să dăm măcar una din soluțiile posibile.
Și uite-așa, nu ne-am poticnit nici de ninsoare, ger sau drumuri înfundate, făcând ca viitoarele mamici, puișorii cu multi fratiori si surioare din familii nevoiașe ( de la Crăciun până acum numărasem nu nai puțin de 1210 ), să simtă dragostea dumneavoastră, aducându-le un strop de bucurie in sufletele.
Cu ce preț? Nu mai contează!
Gândesc doar că sutele de pachete de scutece și cutii de lapte praf, tonele de alimente pe care le recepționăm (cumpărăm), depozităm, împachetăm, încărcăm și distribuim în fiecare săptămână, sutele de saci cu haine și zecile de rețete procurate, pentru ca peste o sută de mame deznădăjduite sa se îndrepte spre casele lor cu un strop de speranță, nu vor reprezenta niciodată doar aur sau voie bună (deși știm că fără cele necesare, cei peste 500 de copilași hrăniți cu mari eforturi în fiecare săptămână, nu prea vor avea „chef” de sanie).
Nu vor putea niciodată contabilizate la adevărată lor valoare.
Și știți de ce?
Pentru că iubirea nu doar golește conturile și cutiuțele de bănuți și rezervoarele de motorină, ci și încălzește mereu acele brațele sleite de puteți și picioarele „murate” în cizmele deschizătoare se poteci prin nămeți.
Iubirea oferă sutelor mame și miilor de prunci șansa la o noua viață.
Oriunde, oricine și oricum ești, alături de voluntarii și donatorii de la #GlasulVieții, cu foarte puțin efort, vei putea oricând deschide #DrumulSperanței
Bunul Dumnezeu să îmbogățească sufletele cu daruri nepieritoare!
