„În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Și, iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Și erau uimiți toți și se minunau, zicând: Iată, nu sunt aceștia care vorbesc, toți galileieni? Și cum auzim noi fiecare limba noastră în care ne-am născut? Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți, cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu.” (Ap. Fapte 2, 1-11)
Astăzi, cinstim momentul Pogorârii Duhului Sfânt, mare sărbătoare a Bisericii noastre, care, pe de o parte, ne îndeamnă să cinstim ziua de naștere a Bisericii, iar, pe de altă parte, ne îndeamnă să trăim conștient venirea Duhului Sfânt în viața noastră – cel mai de preț dar și, mai ales, să fim mărturisitori. Să dăm mărturie lumii întregi că Duhul Sfânt este în noi.
Această lucrare minunată se întâmpla în urmă cu 2000 de ani, în Ierusalim, în timp ce apostolii erau adunați, în zi de duminică, și se rugau lui Dumnezeu, bucurându-se pe de o parte de Învierea Sa, pe de altă parte ascunzându-se de frica iudeilor. Ne spune Sf. Ap. Luca, că în timp ce se aflau în rugăciune, s-a făcut un vuiet mare, care intră în camera în care erau apostolii ca un vânt și se coboară asupra lor în chip de limbi de foc și aceștia se umplu de Duhul Sfânt. Îndată ce aceștia s-au umplut de Duh Sfânt, au ieșit din încăpere și s-au dus să predice lumii despre Hristos, iar ei, oameni simpli, pescari, au început să le vorbească oamenilor în limbile lor natale.
Sf. Ap. Petru a luat cuvântul înaintea lor și a explicat oamenilor că apostolii nu sunt beți, și nici nu este ceva necurat cu ei, ci dimpotrivă, primesc astăzi o mare binecuvântare și anume împlinirea proorociei lui Ioil aceea prin care se vedea nașterea unei noi lumi prin venirea Sfântului Duh în lume.
Cei prezenți au întrebat pe Petru ce ar trebui să facă pentru a putea și ei să fie vrednici de Duhul Sfânt, iar Sf. Ap. Petru le spune că trebuie să se boteze. Și s-au botezat în aceași zi aproximativ 3000 de oameni luând astfel naștere Biserica noastră, biserica din Ierusalim cu oamenii care au crezut în Hristos prin predica Sf. Ap. Petru.
Vedem astfel că Apostolii au urmat îndemnul Măntuitorului de la Evanghelia de la Matei cap. 28, 19-20 acela de a vesti Evanghelia la toată făptura, botezând toate neamurile în numele Tatălui și a FIului și a Sfântului Duh și făcându-se următori acestui îndemn Biserica creștea în fiecare zi cu oameni care veneau cu atât de multă bucurie la Biserică încât își vindeau averile și puneau totul la picoarele Apostolilor care se îngrijeau de tote cele necesare.
Pe lângă a fi botezat, a face fapte bune, a se ruga și a crede cu toată ființa și viața sa în Dumnezeu, orice creștin mai are o datorie foarte importantă: aceea de a mărturisi pe Hristos familiei lui, apropiaților lui, colegilor de serviciu, vecinilor, oriunde se ivește oportunitatea, avem datoria de a vesti adevărul de credință.
Ne aflăm în această perioadă asaltați, prin toate mijloacele media de o grămadă de știri despre fotbal, mai ales că în perioada aceasta se desfășoară Campionatul European de fotbal. Acesta a devenit atât de prezent în viețile noastre pentru că jurnaliștii sportivi își fac foarte bine treaba, promovând foarte bine acest sport. Așa și noi creștinii ar trebui să ne facem treaba, să propovăduim cuvântul lui Dumnezeu. Ar trebui să spunem copiilor, vecinilor și cunoscuților că astăzi chemați de Domnul Hristos am fost la biserică la Sfânta Liturghie, un „spectacol” care nu durează două ceasuri și care este arvuna unui spectacol inimaginabil de grandios care nu se termină niciodată: viața cu Duhul Sfânt, cu Tatăl și cu Fiul în Împărăția cerească.
Să ne întrebăm cât timp alocăm fiecare pentru propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu?! Pentru că noi creștinii așa am primit credința noastră ortodoxă pe care o sărbătorim astăzi: prin înaintașii noștri care ne-au vorbit acasă despre ea. Așadar este timpul să ne facem treaba și să spunem tuturor că astăzi la Sfânta Liturghie așa de mare bucurie am primit venind Duhul Sfânt în viața noastră ca să aducă roadă în ea.
Vom fi întrebați, poate: cine este Duhul Sfânt? Am văzut Duhul Sfânt? Putem spune că da, îl vedem pentru că toți sfinții noștri au ajuns să fie în calendare, au ajuns să fie eroii noștri în biserică, pentru că dau mărturie de lucrarea Duhului Sfânt în viața lor. Știm din viața Sfântului Vasile cel Mare că atunci când slujea, creștinii din biserică vedeau ca un stâlp de foc care se cobora peste Altar.
De aceea, vă îndemn astăzi, încă o dată, să dați mărturie de lucrarea Duhului Sfânt, și în același timp, mărturia să nu fie doar una verbală, din gură, ci să arătați oamenilor care sunt roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea și curăția (Epistola către Galateni, cap 5, 22-23)
Domnul să vă binecuvinteze!
