„Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș. Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, prea desfrânați, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului) Luca 18, 10-14
Iubiți credincioși, în ultima duminică a iernii, Biserica ne invită să luăm aminte la un fragment evanghelic, de la Sfântul Luca Evanghelistul, fragment ce ne prezintă o pildă, care, dacă e să citim de la cap la coada Scripturile, în special Noul Testament, nu ne atrage atenția în mod special, mai ales dacă e să o privim cu ochii noștri omenești, fără a încerca să căutăm în scriptură, acea semnificație esențială, duhovnicească.
Pilda aceasta, aparent simplă, ne prezintă doi oameni veniți să se roage în biserică – un fariseu și un vameș.
Privind în calendar, vedem că astăzi este și prima duminică a Triodului, perioada specială de zece săptămâni, care ne pregătește de marea sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos.
Iată, deci, că la începutul Triodului drept binecuvântare, sprijin și călăuză, stă Pilda vameșului și a fariseului, care ne prezintă două categorii de oamenii în rugăciune, unii ce nouă ni se par buni și unii ce ni se par răi, doar că această Evanghelie ne arată că la Dumnezeu nu e ca la noi. Dacă mergem în lumea aceasta aspră, vedem că cel care bate mai tare cu pumnul în masă, cu bomba sau cu tancul, cel care dă mai tare cu șutul la poartă sau cel care are mai mulți bani, câștigă.
Doar că în fața lui Dumnezeu nu este așa. Fariseii, rețineți, erau lideri culturali și spirituali, fiind considerați cei mai buni oameni pe care îi avea poporul. Vameșii, în schimb, erau agenții vamali ai Imperiului Roman, racolați din rândul evreilor, care, pe deoparte, își vindeau sufletul dușmanului pentru bani, iar pe de altă parte, lacomi fiind, luau mai mult decât se cuvenea, făcând averi din furat.
Două rugăciuni… cu care simpatizăm noi astăzi? Pentru că ceea ce spune Iisus în final ne șochează.
Trebuie, însă, să luăm aminte că această pildă este pusă înaintea ochilor noștri, pentru că vrea să ne învețe să ne schimbăm, iar schimbarea noastră nu se face niciodată privind în josul nostru. Niciodată nu vei putea merge înainte privind în spatele tău, ci trebuie să privești în față.
Ce face astăzi fariseul și greșește?Se mândrește și nu se roagă Domnului spre a deveni mai bun,
ratând șansa de a rosti o rugăciune perfectă. În schimb, el se întoarce și se raportează la vameș, când trebuia să se raporteze la îngeri, la sfinți,… la Dumnezeu.
Păcătosul și ,,ticălosul” de vameș, venind în biserică, așa cum era, încărcat de păcate, asemeni tâlharului pe cruce, îngenunchind și privind la Dumnezeu doar cu mintea, nu cu ochii, pentru că privirea-i înecată în lacrimi era pironită în pământ, își mărturisește toate păcatele sale, se vede cel mai rău om de pe pământ. Este strigătul unui om care știe că doar Dumnezeu îl poate scăpa.
Învățăm că fiecare dintre noi ar trebui să schimbe în viața sa ceva. Poate că mulți spun că „lumea este rea”, însă trebuie să fim atenți că nu este rea de la poluare, de la stres, de la politică ori de la stăpânii lumii, ci mai presus de toate, este rea de la mândrie.
Omul nostru, în loc să privească la Cer, unde Hristos îl așteaptă, că de acolo vine sufletul și viața noastră, privește în urmă. Ni se strâmbă gâtul și sufletul privind la ceilalți și vrem să renunțăm la invidie și la disprețul celor mai din urma noastră.
Dragilor, noi suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu, noi trebuie să căutăm în viața aceasta, cu întreaga ființă, să ne asemănăm Lui și sfinților, lucru care dacă nu-l facem, înseamnă că nu avem ce căuta în Împărăția Sa.
Cel care privește la Dumnezeu este mereu câștigat! Modul în care Dumnezeu face selecția și.,, nivelează ” valorile din lumea aceasta pentru veșnicie este smerenia, pentru că nici generalul, nici doctorul, nici preotul nu sunt mai presus decât ceilalți, pentru că tot ceea ce deținem este de la Dumnezeu. Dacă vii la biserică, vii să mulțumești pentru daruri, vii să te smerești pentru păcate și nicidecum să-i judeci pe ceilalți pentru ceea ce fac sau nu vor să facă.
Să nu uitați că smerenia este cea mai simplă cale de a câștiga. Cu cât ne micșorăm noi, cu atât Dumnezeu ne înalță!
Vă mulțumesc că ați arătat răbdarea unui cuvânt foarte greu și vă îndemn să încercați fiecare acasă, să căutați această schimbare, care începe cu smerenia . Fiecare avem ceva de reparat și adăugat: mai multă rugăciune, mai mult post, mai multe fapte bune, dar toți avem de lucrat la smerenie.
Să ne ocrotească Bunul Dumnezeu, să ne dea smerenie, sănătate și mântuire!
