Gândul vieții!

Este ziua Schimbării la Față a Domnului Iisus Hristos, sărbătoare mare în calendarele noastre, dar prea puțin cinstită în comparație cu uriașa ei importantă din punct de vedere scripturistic.
Este mare binecuvântare și mare bucurie să trăiești cu Dumnezeu în lumea aceasta, să crezi și să simți harul Său în viața ta și să dorești să trăiești permanent cu Dumnezeu, așa cum o facem noi în această bisericuță.
Ziua Schimbării la Față, nu știu dacă este deplin înțeleasă de creștinii noștri, pentru că în viziunea mea, ea este ca o altă înviere, traducerea din limba greacă a acestui cuvânt nu este cea mai potrivită, pentru că în limba greacă se numește „metamorfoză”, adică transformarea nu în jos, ci în sus.
Adică și înnoire, și înălțare, și înveșnicire, tot ce vreți dumneavoastră mai frumos. Asta înseamnă că pe 6 august, creștinii noștri trebuie să vadă arătarea lui Dumnezeu în toată puterea, în toată binecuvântarea sa pe înălțimile Taborului.
Domnul Iisus Hristos se suie astăzi pe munte și se arată în toată slavă dumnezeiască, ca noi, de aici din biserică, și toți creștinii de pretutindeni să cunoaștem și să credem cu adevărat în puterea lui Dumnezeu cel veșnic.
Grupând șirul Evangheliilor de după Rusalii, putem vedea în persoana Domnului Iisus Hristos un Dumnezeu milostiv ce face multe minuni, vindecă, exorcizează, hrănește cu pâine și pește, potolește furtuna.
În această idee sunt mulți oameni care ajung, poate fără să vrea, să creadă că acest Iisus Hristos, pe pământ ne dă de toate și asta e suficient.
Astăzi El se arată în toată puterea Sa, ca Dumnezeu, care nu este cel care ne dă doar sănătate, mâncare și pace în viața noastră, ci Dumnezeu care vrea să fim în Cer cu El, în lumină și har cu sfinții săi.
De aceea Iisus vorbește azi cu cei mai cunoscuți și apreciați sfinți ai Vechiului Testament, cu Moise și cu Ilie și ia cu El pe doar trei apostoli mai apropriați de el și msi tari în credință, pe Petru, Ioan și Iacob.
Toți cei care vrem să devenim creștini cu adevărat, trebuie să credem cu așa tărie, că El ne dă, nu doar aici în lume sănătate, mâncare și pace, ci ne dă viața cea veșnică întru Harul Său. Acea lumină orbitoare, care se coboară peste Domnul Hristos, pe munte astăzi, este văzută neîntrerupt de creștini de 2000 de ani pe Muntele Tabor, atunci când se face Sfânta Liturghie de hramul Schimbării la Față la acea mănăstire, de un român ctitorită.
Atunci când Domnul Hristos se schimbă la față, adică se îndumnezeiește, îl mai vedem pe Petru ce dă în bâlbâială, neștiind ce să spună, decât „Doamne, tare bine ne este aici. Să facem 3 colibe: una ție, una lui Moise și una lui Ilie”.
Nici nu termină bine de rostit această frază, pentru ca dintr-o dată glasul Tatălui Ceresc, ca un tunet, răsună: „Acesta este Fiul meu Cel iubit, întru care am binevoit. De acesta să ascultați”!
Dragilor, acesta trebuie să fie și gândul nostru de astăzi, că trebuie să ascultăm de acesta, de Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, pentru că ascultându-l pe El, ascultând cuvântul Evangheliei Sale și învățăturile de folos în viața noastră.
Nu ne transformăm din cetățeni europeni liberi și „nediscriminați”, în slugi, în robi, ci ne transformăm în copiii lui Dumnezeu, care vom face parte din familia sa, numită Biserica.
Ascultarea de Dumnezeu înseamnă să împlinești poruncile sale, iar porunca lui Dumnezeu nu înseamnă că dacă n-ai făcut nu știu rânduială ți se taie limba, ci înseamnă să-l iubești atât de mult pe Dumnezeu, încât să-ți fie rușine să calci regulile casei sale, care este Biserica.
Ziua Schimbării la Față este zi care ne cheamă și pe noi să ne sfințim, pentru că doar cu acest har al lui Dumnezeu noi creștinii avem puterea să ne apropriem de Dumnezeu și să câștigăm harul Său în viața noastră, încât să nu mai murim niciodată.