„…Părinte, am uitat ce înseamnă să fii fericit.
…Vreau doar ca Daniela să fie bine!”
Tare grea este, dragilor, inima unui soț care se agață de ultima scânteie de speranță. când simte că nu mai poate face nimic pentru a-și salva soția iubită și mama copilului mult dorit! Iar vocea înăbușită cu lacrimi, da, vocea, răsună cu ecou, zi și noapte, în urechi.
Pe 2 ianuarie, numai ce primisem vești bune de la Alice, profesoara și mama de zece (10), plecată cu o zi în urmă la chimioterapie la Istanbul, că mă trezesc sunat de Ovidiu, un băiat timid, foarte educat, un soț devotat și tată exemplar.
Ne știm de vreo 4 ani, de când Daniela, soția lui, însărcinată și aproape paralizată, a fost silită s-o nască prematur pe Maria, pentru a afla cauza suferinței.
Era un CANCER ajuns pe COLOANĂ!
A urmat pentru tânărul tată o luptă contra cronometru pentru ca Daniela să ajungă la un spital din Viena, unde medicii i-au promis șanse.
Oamenii buni i-au sărit in ajutor și cei 80000 de euro necesari s-au gasit atunci într-un timp record.
Operația a fost un succes, iar câteva săptămâni mai târziu ne-am mobilizat să plătim avionul sanitar (8000 de euro), care asigura transportul pacientei pe targă înapoi la Iași.
Recuperarea nu a fost ușoară, cu toate curele de medicamentație recomandate și nici ieftină. Dragostea soțului, minunea de copil recuperat de neonatologii de la „Cuza Vodă” au determinat-o să lupte și să biruie toate obstacolele, Daniela reînvățând practic și să meargă.
Nimeni nu și-a imaginat, însă, că boala va reveni într-o formă foarte agresivă în ultimele luni.
Chimioterapia recomandată a declanșat o mulțime de reacții adverse, iar starea ei s-a înrăutățit atât de mult (paralizie, dureri îngrozitoare), încât a refuzat să mai meargă la spital, a încetat să mai lupte.
Postarea mea cu Alice aprins din nou speranța în sufletul lui Ovidiu, l-a adus în Biserica Maternității urgent și de aici lupta a reînceput.
Au cumpărat biletele de avion, au vorbit cu medicii de la Istanbul, iar de Sfântul Ioan deja erau ajunși, cu banii puțini pe care-i adunasem de pe ici pe colo, dar cu multă credință și curaj.
După câteva vești bune au venit și cele mai proaste, despre micile tumori din cutia craniană, dar chiar și așa, încurajați de personal, tratamente complexe de susținere, cu radioterapie și chimioterapie inovativă Daniela se simte din ce în ce mai bine.
Tratamentul va fi unul de durată, dar nici noi, nici Ovidiu și nici Daniela, nici o clipă nu ne-am gândit să ne oprim aici.
Și știți de ce?
Pentru că la fel ca și la Alice, și acum la Daniela, Dumnezeu ne oferă șansa de a fi mai buni, mai darnici și mai iubitori.
…Iar asta este esența vieții!
Mergem mai departe?
